Ganduri la sfarsit de drum

          Acum 4 ani paseam sfioasa pe treptele liceului de care acum ma simt foarte atasata gandindu-ma tot mai des la crunta despartire . Ma leaga de el prietenii si amintiri frumoase ce raman intiparite in sufletul meu. Desi timizi la inceput, alaturi de profesori si diriginti am crescut ca o adevarata familie insetata de cunoastere, cu teluri comune. Am trait aici poate cei mai frumosi ani din viata unui adolescent; am ras si am plans impreuna, am simtit gustul amar al nedreptatii si ne-am incurajat, sustinut mereu unul pe celalalt.

         Astazi se incheie o perioada frumoasa din viata noastra. o etapa importanta ce ne-a maturizat si ne-a facut pe toti mai rationali, mai responsabili, ne-a pregatit pentru viata. In tot acest timp am legat stranse prietenii pe care nici timpul nu le va putea desface.
        Asadar ne luam viata-n maini si abdicam cu regret de la statutul de licean urmand sa ne preocupam poate cu o mai mare seriozitate de viitorul nostru. Au trecut in zbor acesti 4 ani, insa, in inima mea s-au imprimat cele mai profunde si frumoase clipe petrecute alaturi de colectivul acestei clase.
        Cateva zile ne despart de finalul clasei a-XII-a si abia acum realizez ca acestia 4 ani care candva mi se pareau o vesnicie astazi ma indurereaza tot mai tare, intristandu-ma de la o zi la alta faptul ca a sosit aceasta inevitabila despartire, zi in care mi-as dori sa fiu iar licean si sa ma bucur de clipele frumoase petrecute alaturi de prietenii si colegii mei.